16 mai 2021- Ziua Mondială a Bolii Celiace

Boala celiacă este o maladie autoimună poliorganică, cu predispozitie ereditara, declanșată de sensibilitatea permanent la gluten, care afectează intestinul subțire (ESPGHAN, 2020). Induce sindromul de malabsorbție intestinală, cu atrofie totală sau subtotal a mucoasei. Boala celiacă mai este cunoscută ca intoleranța la gluten sau “sprue coeliac“, “gluten-sensitive enteropathy or non-tropical sprue”. Termenul de intoleranță la gluten include boala celiacă, alergia la grâu și sensibilitatea la gluten non-celiacă. Boala celiacă poate apărea la orice vârstă, în special odată cu începutul diversificării alimentare la copil, în primului an de viață și introducerea inițială a produselor din grâu. Femeile sunt mai afectate, manifestările fiind după vârsta de 40-60 de ani.

Deseori această maladie poate fi nediagnosticată, ajungându-se la starea de subnutriție a copilului de la vârstă fragedă. La copiii cu predispoziție genetică, boala celiacă este declanșată sau maladia devine activă după diversificarea incorectă a alimentației la sugari, suportarea infecțiilor digestive și modificările florei bacteriene intestinale. Primele semne caracteristice bolii celiace la copii sunt: scaune moi sau lichide, inapetență, apatie, staționare ponderală și întârzieri de creștere, dificultăți de concentrare, abdomen mărit, modificări ale funcțiilor ficatului, rinichilor sau ale altor organe. Se presupune că 1% (1,2 mln) din populația țărilor din regiunea Dunării ar putea avea boală celiacă, în diferite regiuni fiind estimate 1 : 300-1000 cazuri în populația adultă.

Diagnosticul bolii celiace are două etape: inițial și final. Etapa inițială se bazează pe prezența în sânge a anticorpilor de tip antitransglutaminază și antigliadin deamidat de tip IgA (această combinație fiind cu cea mai bună specificitate și sensibilitate) sau anti-endomisium IgA. Tot în această etapă, se indică testele genetice (HLA- DQ2 si HLA-DQ8 ) și în unele cazuri biopsia intestinală. Rezoluția simptomelor, negativarea testelor serologice și refacerea mucoasei intestinale în urma regimului alimentar fără gluten certifică diagnosticului final al bolii celiace.
Tratamentul bolii celiace până în prezent constă într-o terapie exclusiv nutrițională – dietă fără gluten pentru toată viața. Pentru pacienții cu boală celiacă este în proces de cercetare terapia enzimatică, unele încercări de a inhiba transglutaminaza tisulară și de modificare a genomului cerealelor astfel încât să fie mai puțin toxice pentru bolnavii celiaci.
Ce probleme de sănătate pot apărea pe termen lung dacă nu se intervine cu un tratament?

Pentru boala celiacă riscul asupra stării de sănătate este dat de imposibilitatea absorbției corespunzătoare a nutrienților din alimentație: anemie prin deficit de fier, de vitamina B 12 sau de acid folic, osteoporoză. Acești pacienți sunt mai predispuși, însă, să dezvolte și intoleranța la lactoză sau diferite tipuri de cancere (limfom Hodgkin, cancer de intestin subțire etc.).
Pentru cei care se știu cu alergie la grâu, complicația cea mai gravă, amenințătoare de viață este șocul anafilactic.